Vidra este o localitate în judeţul Ilfov, la circa 11 km sud de Bucureşti. Vidra se află aşezată pe râul Sabar, afluent al Argeşului, împreună cu care formează o luncă mănoasă.
Parohia Sfântul Dumitru Vidra este la fel de veche precum satul. Din povestirile bătrânilor satului aflăm că cea mai veche biserică din satul Vidra (sau Străini Dobreni, cum se numea la acea vreme) a fost una de lemn. Această biserică de lemn a rezistat până în anul 1977, când, din păcate, a fost mistuită de un incendiu care a lăsat o mare durere în sufletele vidrenilor. Se pare că ea a fost construită în perioada 1700-1735, fapt pentru care fusese declarată monument istoric şi preluată în evidenţa UNESCO.
Cea mai veche atestare istorică a bisericii de lemn se găsea pe o bârnă a acesteia, făcută de „meşterul Stoian”, (cel care reparase biserica). Aici se spunea că anul construcţiei lăcaşului de cult ar fi 1733.
Din revista „Glasul Bisericii” (nr. 1-2/1964, pp. 78-82), aflăm o altă dată, anume „văleatul 7303”(1794-1795), care ar corespunde cu anul înscris pe spatele icoanei „Adormirea Maicii Domnului”, „icoana hramului bisericii, pe care o găsim în naosul acesteia”.
Tot de aici aflăm că din punctul de vedere al artei constructive, biserica aceasta de lemn era remarcabilă, dimensiunile sale întrecând pe multe dintre bisericile construite din cărămidă. Lungimea era de 19 metri, iar lăţimea de 6,5 metri. Lungimea bârnelor pereţilor principali atingea 12 metri, iar grosimea acestora era de 30-35 de centimetri. În arta constructivă s-a respectat metoda tradiţională, mijloacele de construcţie fiind cele strict manuale – fapt ce a stârnit admiraţia multor specialişti pentru meşteşugul dulgherilor locali din acea epocă. Nu s-a folosit nici un fel de cui, iar bârnele au fost făcute din stejarii din Codrul Vlăsiei, de pe malul drept al râului Sabar (care trece prin Vidra).
Dar se pare că înainte de această biserică de lemn a mai existat o alta, chiar pe acelaşi loc. Asta pentru că la baza bisericii se afla şi încă se mai află o bază de cărămidă subţire şi densă. Mai mult, în „Catagrafia Plasii Sabarului” (întocmită de diaconul M. Popescu în anul 1810), la paginile 13-14, este consemnată hirotonia celui de-al patrulea preot (Stan Sin Vasile) în satul Bragadiru de Jos (numele de atunci al satului Vidra), în anul 1785. Întrucât un sat aşa de mic nu putea avea patru preoţi, concluzionăm că ceilalţi trei slujiseră aici în anii anteriori, cel puţin de la sfârşitul secolului al XVII-lea.
În apropierea bisericii de lemn sus-menţionate a mai fost construit un lăcaş de cult de cărămidă. Aşa cum reiese din „Monografia Sanitară 1920-1933” alcătuită de Doctorul Niţu Cleante Petre, biserica aceasta a fost construită în anul 1872, având drept ctitori pe Dimitrie Ghica şi pe colonelul Solomon.
Acest lucru era confirmat de Pisania consemnată cu litere mari pe exteriorul peretelui aflat în latura intrării în biserică. Tot din Pisanie mai aflăm că hramul bisericii de cărămidă era „Sfântul Dumitru”, iar cel al bisericii de lemn era, cum am amintit, „Adormirea Maicii Domnului”.
Cea mai veche atestare descoperita pina in prezent este aceea din lucrarea ”Glasul bisericii” nr. 1-2 din 1964, paginile 78-82 privind istoricul bisericilor din lemn, lucrare apartinind Mitropoliei Ungro-Vlahiei.
O a doua atestare o gasim in vechile registre de bisericii din Vidra incepind cam dupa 1831, al caror continut este in limba romana dar cu alfabet chirilic.
O a treia atestare este aceia a protoeriei “Saborul” prin care preotul Stan Sin Vasile este numit ca cel de al patrulea preot la biserica din satul “Bragadiru de Jos” (Catagrafia plasii Saborului 1864-1904) datind din anul 1810 (paginile 13-14, intocmita de diaconul Nicolae M. Popescu). Aceste atestari conduc la faptul ca dupa anul 1700 au existat 3 preoti care au oficiat slujbele religioasa pina in 1810, cind este hirotonisit si cel de-al 4-lea, Stan Sin Vasile.
Din declaratiile sateanului Tuta Vlad in anul 1960 cind avea virsta de 92 de ani spunea ca bunicul sau i-a povestit ca inainta de construirea bisericii de lemn satul nu avea biserica proprie iar serviciile religioase erau oficiate de preotii din satul Dobreni.
Nici această biserică nu a avut o istorie tocmai fericită. Din cauza lipsei fondurilor şi a ajutorului din partea oamenilor (datorate persecuţiei din perioada comunistă), clădirea nu a putut fi întreţinută prin reparaţiile obişnuite periodice, ceea ce a avut ca rezultat degradarea constantă a pereţilor şi a structurii de rezistenţă – nemaiconstituind asfel un spaţiu în care să se oficieze în siguranţă serviciile religioase.
Acest fapt, coroborat cu necesitatea unui interior al bisericii ceva mai spaţios (corespunzător numărului în continuă creştere al locuitorilor satului), dar şi dorinţa ca lăcaşul de cult să fie reprezentativ pentru o localitate aflată acum în plină dezvoltare, au avut drept urmare decizia preotului Tuţă M. Nica de a demola biserica şi a porni pe acelaşi loc construirea unui nou lăcaş de cult, în anul 1991. Construcţia a continuat cu mari sacrificii şi după trecerea la cele veşnice a preotului Tuţă M. Nica (în anul 1996), în timpul preoţilor Ion Gheorghe, Mihail Lăcustoiu (fiul unui alt fost preot al satului, Ioan Lăcustoiu) şi Cătălin Dimitri, care a şi reuşit să o ducă la bun sfârşit. Biserica fiind târnosită în data de 2 noiembrie 2003 de către P. S. Varsanufie Prahoveanul. Această biserică nouă, continuând tradiţia, poartă hramul Sfântului Dumitru, dar şi hramul Adormirii Maicii Domnului – în amintirea bisericii de lemn.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica este un rezultat al artei ecleziale româneşti, păstrând elemente din arhitectura neo-bizantină. Este construită sub formă de cruce, având dimensiunile de 22 x 12 m. Biserica are trei turle, una aşezată deasupra naosului şi două deasupra pronaosului. Pictura în ulei a bisericii a fost realizată în anul 1998 cu sprijinul sătenilor din Vidra. Catapeteasma bisericii a fost lucrată în lemn de stejar cu o deosebită măiestrie de meşteri populari. Pe lângă icoanele care împodobesc în prezent catapeteasma, ca o amintire a vechiului lăcaş, se mai păstrează icoanele împărăteşti împodobite cu ferecături de argint.
În latura de miazăzi a bisericii se înalţă clopotniţa, realizată în anul 2003 prin strădania preotului paroh Cătălin Dimitri, care adăposteşte cele trei clopote.
De-a lungul istoriei acestei parohii, au slujit cu credinţă şi dăruire mai mulţi preoţi. Astfel, conform diferitelor registre şi a mărturiei sătenilor amintim aici pe preotul Stan Sin Vasile (1800), preotul Sin Popa Joanu (1830-1890), preotul Sachelarie Popescu (1890 - până la primul război mondial şi poate şi puţin după aceea), preotul Arsenie Popescu, preotul Stan Arsenie, care era chiar din Vidra, preotul Lăcustoiu Ioan, preotul Somneanu Vadim (refugiat din Basarabia în anul 1940), preotul Victor Popescu-Argeş, împreună cu acesta a slujit preotul Mureşan C.; preotul Tuţă M. Nica, preotul Gheorghe Ion, preotul Lăcustoiu Mihail (care era, aşa cum am spus, fiul preotului Lăcustoiu Ioan). Din anul 1996 la Parohia noastră slujeşte preotul Dimtri Cătălin. După moartea preotului Lăcustoiu Mihail a slujit, împreună cu parohul Dimitri Cătălin şi preotul Cheţe Siluan. Din 2007 în Parohia „Sfântul Dumitru” – Vidra slujeşte preotul Ioan Pantilimonescu.
În ceea ce priveşte activitatea administrativ-gospodărească, menţionăm că în perioada iulie-octombrie 2009, biserica parohială din Vidra a cunoscut ample lucrări de imbunătăţire si înfumuseţare a aspectului exterior dar si al celui interior. Astfel cu sprijinul material al credincioşilor parohiei noastre, coroborat cu un aport financiar substanţial din partea Consiliului Local al comunei Vidra şi al Primăriei comunei Vidra, biserica a fost izolată termic pe toată suprafaţa exterioară a acesteia, s-a aplicat tencuială decorativă, păstrându-se cromatismul original, s-au vopsit sageacul şi tabla de pe acoperiş, s-au închis turlele mici.
În interiorul bisericii, în luna perioada aprilie-mai 2009, cu ajutorul enoriaşilor, s-a aplicat granit pe solee, s-a schimbat mocheta în altar, naos şi pronaos iar în pridvor s-a aplicat gresie în consonanţă cromatică cu pictura bisericii.
Pentru anul în curs ne propunem să restaurăm pictura din pridvor, serios afectată de-a lungul timpului de fumul de la lumânari. De asemenea, pictura murală de pe faţada vestică a bisericii precum şi cea de pe clopotniţă, necesită restaurare, dat fiind gradul avansat de deteriorare din cauza expunerii la intemperii şi schimbări climatice.
Anul acesta ne propunem să infiinţăm un nou cimitir parohial, cunoscut fiind faptul că vechiul cimitir este declarat închis încă din anul 2006. În acest sens, am obţinut Înalta Binecuvântare pentru începerea lucrărilor. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi cu sprijinul enoriaşilor , sperăm că vom duce la bun sfârşit şi acest proiect de utilitate imediată pentru parohia noastră.
În ceea ce priveşte activitatea social-filantropică, trebuie să menţionăm faptul că în preajma sărbătorilor de Sf.Nicolae şi Naşterea Domnului, atât în anul 2008 cât şi în anul 2009, am organizat şi implementat proiectul „Dăruind vei dobândi”, adresându-ne în special familiilor cu copii săraci. Împreună cu elevi ai Colegiului Economic „A.D.Xenopol” din Bucureşti, dar şi cu sprijinnul unor credincioşi, am adus un strop de bucurie în casele unor oameni încercaţi de greutăţile vieţii, oferindu-le acestora alimente, îmbrăcăminte, rechizite, jucării şi bani. Nu i-am uitat nici pe tinerii instituţionalizaţi în Centrul de Plasament nr.7 din Vidra, cărora le-am oferit daruri. Bucuria şi emoţia au fost cu atât mai mari cu cât acestea au venit de la tineri pentru tineri. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom continua şi intensifica activitatea noastră şi anul acesta, sperând să aducem încă o dată alinare şi bucurie celor care au nevoie de ele.
Activităţi pastoral-misionare. Început în anul 2009, proiectul „Hristos împărtăşit copiilor”, continuă şi în anul 2010 cu speranţa că vom aduce şi mai mulţi copii la biserică pentru a le însufla valorile credinţei şi moralei creştin-ortodoxe. Ne dorim să diversificăm această activitate şi să formăm şi un cor de copii care să înveţe colinde şi cîntece bisericeşti. Totodată sperăm să înfiinţăm şi un cerc de pictură, activitate pentru care ne adresăm copiilor cu talent artistic de toate vârstele.